Concurs: Abandoned Airport, Young Architects Competitions. 2025 Echipa: Andrei Liviu Grosu + Florin Schipor + Horia Rusu + Tudor Ferghete + Tudora Gabriel+ Răzvan Mircea Nica
Temă
Concursul și-a propus să genereze o serie de obiecte care să fie prezente, dar să nu impună — un ansamblu de puncte de observație într-un peisaj lagunar cu o identitate puternică, atât naturală, cât și culturală, unde intervenția trebuia să rămână minimală, discretă, aproape invizibilă. Cerința nu viza un obiect arhitectural autonom, ci gesturi capabile să ofere experiențe de observare fără a altera ceea ce există deja.
Amplasamentul era elocvent prin el însuși: apă, vegetație specifică, un peisaj unic. Contextul solicita o abordare sensibilă, în care arhitectura să devină o extensie a peisajului, nu o intervenție suprapusă lui. Scopul proiectului a fost crearea unor spații de contemplare care să faciliteze relația dintre vizitator și natură, punând în valoare caracterul lagunei și biodiversitatea acesteia, cu mijloace locale și o soluție sustenabilă.
Concept
Soluția pornește de la ideea de adăpost și descoperire treptată. Nu panorama oferită direct, ci traseul care o construiește treptat — un traseu inspirat din forma unui labirint. Labirintul organizează ansamblul și structurează experiența vizitatorului, conducând către diferite perspective asupra lagunei, fiecare cadru descoperit la momentul potrivit.
Un alt principiu central este memoria locului. Materialele provin din construcții locale dezafectate și sunt reintegrate în proiect, transformând istoria sitului într-o componentă activă a arhitecturii. Volumele cilindrice, inelele metalice și lemnul netratat alcătuiesc un limbaj unitar, discret și contemporan, capabil să dialogheze atât cu natura, cât și cu trecutul locului.
Soluție
Ansamblul este compus din trei puncte de observație amplasate strategic pentru a oferi experiențe complementare. Toate trei sunt legate printr-o expresie arhitecturală comună și printr-un sistem constructiv bazat pe reutilizarea materialelor locale. Forma principală este cilindrul, realizat din elemente recuperate și consolidat prin inele metalice aparente. Acestea marchează procesul de asamblare și conferă structurii un caracter recognoscibil.
Materialitatea joacă un rol esențial. Lemnul este păstrat în starea sa naturală, fără tratamente vizibile, pentru a conserva textura materialului. Inelele metalice introduc o notă tehnică și evidențiază trecerea timpului prin oxidarea lor naturală. Paleta cromatică este discretă și coerentă, permițând construcțiilor să se integreze în mediul natural. În timp, materialele îmbătrânesc împreună cu peisajul, consolidând relația dintre arhitectură și sit.
Labirintul nu este conceput ca un obstacol, ci ca un traseu care încetinește deplasarea și invită la observare. Prin succesiunea de spații, vizitatorul este ghidat gradual către punctele de belvedere, descoperind pe parcurs diferite cadre asupra apei, vegetației și cerului. Golul central devine un spațiu de refugiu, oferind o senzație de protecție.
Cele trei puncte de observație propun experiențe distincte: coborârea spre nivelul apei, pentru o perspectivă intimă asupra ecosistemului; ascensiunea turnului, pentru a percepe ansamblul peisajului și legătura dintre apă, vegetație și orizont; și un punct intermediar care echilibrează și completează secvența. Toate spațiile sunt iluminate natural prin deschideri zenitale, iar forma de pâlnie a acoperișului controlează lumina, direcționează apa pluvială și oferă protecție împotriva vântului.
Prin combinarea strategiei spațiale, a reutilizării materialelor și a integrării în peisaj, proiectul propune o intervenție discretă, sustenabilă și profund ancorată în specificul locului. Arhitectura nu concurează cu natura, ci devine un instrument de observare și înțelegere a acesteia.
