Concurs: Architect’s Stair, Buildner. 2025 Echipă: Maria Nechita + Magdalena Coroi + Gabriel Tudora + Răzvan Mircea Nica
Temă concurs
Scara – unul dintre principalele elemente de construcție. O structură în mișcare – conector de niveluri, formă sculpturală, secvență spațială și simbol al ascensiunii și tranziției. Este deopotrivă practică și poetică.
De la scările antice sculptate în piatră, până la treptele futuriste din designul contemporan, scara a servit unui rol mult mai important decât cel pur funcțional. Ea conferă ritm spațiului, dictează circulația și devine adesea un reper vizual central în compoziția arhitecturală. Deține o putere narativă — invitând la pauză, reflecție și mișcare.
Concursul invită participanții să exploreze scara drept o expresie a limbajului arhitectural, să analizeze simbolismul, geometria, mișcarea și potențialului său — liberi de constrângerile de program, material sau gabarit. Nu există limitări privind stilul, funcția, contextul sau dimensiunea. Fie că este monumentală sau minimalistă, reală sau speculativă — ceea ce contează este claritatea și creativitatea conceptului.
Nu se urmărește conformarea cu reglementările sau soluțiile tipice de proiectare a scărilor. În schimb, concursul invită la explorarea conceptuală a unui element arhitectural de bază, reimaginat ca mijloc de exprimare a propriei filozofii de design. Cum poate o scară să spună o poveste? Cum poate ea să întruchipeze idei spațiale, emoții, ideologii sau atmosfere? Cum poate deveni o metaforă, un manifest?
Concept
Această scară nu este un obiect. Nu poate fi urcată de unul singur. Fiecare treaptă își schimbă centrul de greutate, fiecare mișcare o afectează pe cealaltă. Doar în sincron își poate menține echilibrul. Doi oameni pășesc împreună. Dacă unul se grăbește, celălalt se împiedică. Dacă unul ezită, celălalt se scufundă. Scara devine un dialog al corpurilor, o coregrafie fragilă a încrederii. Ceea ce pare un mecanism simplu este, de fapt, o metaforă: pentru echilibru în viață, pentru ritmul relațiilor, pentru greutatea invizibilă pe care o ducem când împărțim același drum. Forma este minimalistă, geometria exactă. Sensul ei constă în întâlnire. O scenă în alb și negru, unde scara proiectează o lecție de comunicare: nu se poate ajunge în vârf fără celălalt.
Nu este vorba despre a ajunge undeva. Este vorba despre a descoperi cum două vieți, doi pași, se pot mișca precum unul singur.
Soluție
Obiectiv:
un design care caută să transcendă scopurile tradiționale, formale și funcționale ale unei scări, transformând-o într-o experiență colaborativă.
Interacțiunea dintre oameni devine esența lucrării. Interacțiunea înlocuiește contemplarea; oamenii nu ar trebui doar să privească, ci să devină co-creatori. Contextul social – mediul în care este plasată scara. Ea nu există în izolare, ci în contextul pe care îl creează. Scara este efemeră, atemporală, imprevizibilă: experiența variază în funcție de oamenii care interacționează cu aceasta. Conceptul mută atenția de la obiect la eveniment, la momentul împărtășit.
Formă și idee:
doi cilindri cu trepte sculptate, așezați cap la cap, o pereche în oglindă. Unul urcă, celălalt coboară, într-un duet perfect, simetric și echilibrat de forme regulate. Respectând legile fizicii, principiile lui Arhimede, scara este proiectată pentru a putea pluti pe o suprafață lichidă. Formele bine proporționate ale scării asigură o stare de echilibru perfect. Cu toate acestea, îi lipsește viața.
Designul își propune să eleveze scara de la un obiect simplu și perfect la o experiență imprevizibilă, creată pentru doi oameni.
Ideea urmează un concept teoretizat de Nicolas Bourriaud în 1990, care susține faptul că arta contemporană nu mai este doar despre contemplare, ci despre relație: între oameni, sau între oameni și spațiu. Prin urmare, alături de obiectul lipsit de viață, au fost introduse alte două elemente: oamenii și timpul.
Studiu pe machete:
În procesul de proiectare, au fost utilizate machete de studiu. Acestea au servit unui dublu scop: definirea unei forme estetice adecvate și verificarea cerințelor structurale privind distribuția forțelor și echilibrul. Testarea proporțiilor pe machetă a fost esențială în determinarea formei finale a scării.
Material:
Au fost create diferite mostre și texturi, mai apoi fotografiate și utilizate, ulterior, în procesul de reprezentare.
Pentru a asigura flotabilitatea scării pe suprafața apei, se utilizează beton geopolimeric, turnat monolit. Betonul geopolimeric – material de construcție ce oferă o alternativă durabilă la betonul tradițional cu ciment Portland. Componenta cheie – cenușa volantă (un deșeu industrial), care reacționează chimic pentru a crea o structură extrem de durabilă, cu o amprentă de carbon mult mai redusă față de cimentul clasic. Este un material ecologic utilizat la poduri, diguri și în ingineria navală, datorită rezistenței sale excepționale la coroziune.
