Concurs: The last nuclear bomb memorial, Buildner. 2025 Echipa: Alexandra Pruteanu + Anastasia Coresciuc + Tudora Gabriel + Răzvan Mircea Nica
Ediția curentă a concursului a căutat să expună capacitatea arhitecturii de a fi martor: nu prin spectacol, ci prin prezență, reținere și memorie materială. Abordarea personală a temei nu prevede utilizarea unui punct specific localizat pe hartă, ci propunerea unei soluții ce poate fi valabilă în mai multe locuri, suma tuturor acțiunilor rezultate în urma impactului ducând la imaginea sferei terestre perforate, din care suflete ale memoriei se înalță și se pierd în univers. O arhitectură a tăcerii, care împinge spre meditație asupra efectului unei arme nucleare și al efectelor nocive rezultate din utilizarea acesteia. Timpul își lasă amprenta asupra atacului, mediul înconjurător capătă alte forme, iar instanța umană urmărește rămășițele impactante ale unei acțiuni ce ar trebui necontestat evitată. Ideile principale ce au stat la baza dezvoltării formei proiectului au plecat de la aspectul de gaură neagră care alterează țesutul uman, ea fiind prezentă mereu într-o plasă a atemporală. Denumirea de „Impact” transmite momentul declanșării atacului nuclear, lăsând în urmă un schelet al memoriei. Nesiguranța oferită de șansa declanșării unui astfel de eveniment este întocmai ceea ce amenință puternic. O plasă firavă ce ține suspendată o sferă decisivă pentru viitorul umanității, lăsându-se ușor, sub amprenta timpului și împingând în pământ un crater. Ce rămâne după ce bomba atinge, așadar, pământul? Craterul format trebuie parcurs pentru a fi înțeles, atât fizic, cât și vizual. Scara umană îl arată pe om într-o poziție atât de fragilă față de amenințarea nucleară, ipostază ce se duce mai departe la nivel psihologic prin frică, stres, contemplare, grijă, comemorare. Stând pe o pânză metalică, sfera de un negru ce absoarbe complet lumina, veghează amenințător oamenii ce trec pe sub ea pentru a simți rămășițele impactului. Plasa se lasă ușor sub acțiunea sferei și caută să nu îi permită să cadă. Amenințarea și tensiunea sunt astfel prezente în tot parcursul sub ea. Noaptea, imaginea de explozie este transmisă printr-o rază puternică de lumină, ce pleacă din pământ, din nucleul adânc al craterului rezultat și continuă în infinitatea cosmosului, luminând puternic printre stele. La nivel global, fiecare astfel de impact al unei bombe nucleare se resimte puternic prin de raze de lumină, ajungându-se ca, de la sfera înțeleasă la nivel micro, să fie străpunsă de ace de lumina o nouă sferă mare, anume Terra.
