Concurs: Urban Pocket Park Pavilion, Archiol Competitions. 2026 Echipa: Bianca Tigita, Sabina Simirad, Gabriel Tudora, Ana Cristina Tudora
Tema a propus conceperea unui pavilion comunitar amplasat într-una spațiu urban dens, într-un fragment de teren rămas neutilizat între construcțiile existente. Aceste spații reziduale, deși au dimensiuni reduse, pot deveni puncte importante de întâlnire și socializare pentru comunitățile locale. Pentru dezvoltarea proiectului am ales un sit situat în Iași, în apropierea zonei centrale, pe un teren mic, delimitat de clădiri și un zid de sprijin și lipsit în prezent de o funcțiune clară. Intervenția urmărește transformarea acestui spațiu nevalorificat într-un loc accesibil comunității, destinat întâlnirii, odihnei, traversării și desfășurării unor activități colective.
Suspended Roots pornește de la ideea unei arhitecturi care nu este construită integral, ci plantată și lăsată să se formeze în timp. Proiectul se dezvoltă pe durata a opt ani, în cinci faze succesive, în care structura din lemn și vegetația vie ajung să funcționeze împreună. La început, pavilionul este definit de un schelet artificial care ghidează creșterea arborilor. Treptat, trunchiurile și ramurile se dezvoltă în jurul acestuia, îl integrează și încep să participe la susținerea și definirea spațiului. Limita dintre ceea ce este construit și ceea ce este crescut devine din ce în ce mai greu de identificat. Pavilionul nu reprezintă un obiect finit, ci începutul unei relații dintre structură, natură, timp și comunitate.
Pavilionul este organizat pe două cote: nivelul terenului și nivelul pasarelei amplasate la trei metri înălțime. Zidul de sprijin lângă care este amplasat pavilionul este valorificat prin conectarea pasarelei atât cu terenul, prin intermediul unei scări, cât și direct cu terasa cafenelei existente în partea superioară a acestuia. În acest fel, pavilionul nu funcționează doar ca destinație, ci și ca element de legătură și traversare între diferitele cote și activități ale sitului.
Spațiul poate fi utilizat flexibil pentru odihnă, întâlniri, observarea vegetației, mici evenimente sau activități spontane ale comunității. Nivelul inferior creează o zonă protejată și umbrită, în timp ce nivelul superior permite apropierea de coroanele arborilor și oferă perspective diferite asupra spațiului urban. Pasarela devine un prag între sol și coronament, între intervenția umană și procesul natural de creștere.
Structura principală este realizată din elemente subțiri din lemn, modelate conform geometriei propuse și asamblate prin prinderi metalice. Aceasta funcționează inițial ca suport și sistem de ghidare pentru arborii plantați. Pe măsură ce vegetația crește, ramurile sunt orientate de-a lungul structurii, în jurul și prin aceasta, formând treptat o rețea vie. Cele cinci faze nu reprezintă simple etape de execuție, ci momente distincte din viața pavilionului: de la structura inițială, fragilă și predominant artificială, până la maturizarea coronamentului și preluarea treptată a expresiei arhitecturale de către natură.
Pentru a înțelege acest proces, am realizat și un model baubotanic experimental, folosind plante de fasole. Observarea modului în care acestea caută sprijin, se răsucesc, se atașează și își adaptează direcția de creștere ne-a ajutat să înțelegem că vegetația nu urmează în mod mecanic o formă impusă, ci negociază permanent cu aceasta.
Forma finală a pavilionului nu poate fi controlată în totalitate. Putem crea condițiile inițiale, putem ghida primele direcții și putem propune cadrul general, însă natura va continua să traseze ultimele linii ale proiectului. Într-un oraș care se construiește rapid, Suspended Roots propune un spațiu care crește lent, se modifică și nu este niciodată complet terminat.
